Cu o adâncime de 653m, Sistemul Vărășoaia (Avenul din Fata Muncelului [V5] - Frigiderul lui Gigi [V24]) a deţinut recordul naţional de adâncime pentru speologia românească până în decembrie 2019, când a fost depăsit de Avenul de sub coltii Grindului. Avenul se află în perimetrul Parcului Natural Munţii Apuseni. Explorările sunt coordonate de Clubul de speologie Politehnica Cluj şi Joska Zih (Vărăşoaia Team).

Avenul V5 fost descoperit în august 1986 de P. Damm şi M. Damm, ocazie cu care se degajează intrarea şi după o nouă decolmatare efectuată la -5 m, se atinge o strâmtoare severă situată la -13 m. În septembrie 1987 P. Damm ("Z" Oradea), K. Moreh, G. Keseru ("Ursus Spelaeus" Tg.Mureş), trec prin derocare de acest obstacol şi avansează până la -31 m.

În perioada iulie 1988 - ianuarie 1989, P. Matos, R. Pop, C.Constantin, G. Radics, D. Ciocan, C. Pop, M. Botez şi G. Popa ("Speotelex" Cluj, "Emilian Cristea" Alba Iulia, Alpin Grup Timişoara), forţează 2 strâmtori, ultima dintre ele necesitând o muncă de peste 40 de ore pentru a putea fi depăşită. Sunt interceptate Complexul Sălilor Mari, Galeria Meandrului şi Reţeaua Paralelă.

În august 1988 are loc prima acţiune de cartare, desfăşurată de către Cs.Csák şi Elisabeta Orbán ("Czárán Gyula" Tinca), care au atins 300 m lungime şi -104 m denivelare. În iulie 1989, P. Damm, Z. Kiss, R. Pop, I. Szlany, G. Popa ("Z" Oradea, "Speotelex" Cluj, Alpin Grup Timişoara) realizează topografia întregului sector cunoscut la acea dată. Concomitent încep derocările la capătul Sălii cu Aragonite (-77), acţiune la care participă cluburile "Speotelex", "Emilian Cristea", "Z" şi "Labirint" Bucureşti, reuşindu-se depăşirea acestui ultim obstacol în august 1991. La explorările care au urmat, sub coordonarea lui J. Zih ("Z") şi R. Pop ("Speotelex"), mult îngreunate de dificultatea ridicată a parcursului, au participat: O. Pop, G. Frăţilă ("Politehnica" Cluj), P. Damm, Sz. Szucs, C. Pop, Magda Bartos ("Z"), Katalin Perenyi (MAFC Budapest), D. Ciocan, M. Banc, L. Forda ("Em.Cristea) şi I. Chiseliţă (CSER Cluj). 

Au urmat aproape 10 ani în care Avenul V5 a fost uitat complet, doar câţiva "fanatici" încercând forţarea unor presupuse continuări. Cu ocazia unei astfel de ture, în jurul cotei -200 a fost descoperit un meandru suspendat la cca. 10 m înălţime. Au urmat 10 acţiuni de derocare folosind tehnologie modernă. Într-un final, cu ocazia taberei "Vărăşoaia 2004", strâmtoarea de 50 m lungime a fost trecută, ajungându-se la un puţ care debuşează într-un spaţiu enorm.

Sala a fost denumită "Paul Matos" în memoria colegului exploratorilor, decedat în 1989. Dimensiunile sunt într-adevăr uluitoare: lungimea 410 m , lăţimea 50 - 70 m , 30 - 50 m înălţime iar volumul depăşeşte 1.000.000 mc. 

Descoperirea din 2004 a reprezentat o nouă eră în istoria peşterii. Începând de atunci s-au organizat tabere speo anuale, denumite "Tabara Vărăşoaia", numărul participanţilor crescând în fiecare an.

Explorările au continuat aval de Sala Paul Matos. La capătul salii, puternic descendentă şi ocupată la bază de o aglomerare haotică de bolovani imenşi care adesea depăşesc volumul unei case, la cota -335 m se deschide un puţ larg. El este împărţit în mai multe trepte după care, la peste 100 m mai jos, interceptează o galerie de tip canion, parcursă de un râu subteran tumultuos (denumit Râul lui Iancu). Morfologia Râului lui Iancu este extrem de variată, de la galerii de tip canion înalte de peste 30 m, laminoare dezvoltate de-a lungul unor feţe de strat, până la zone cu prăbuşiri ciclopice (Negrul Nesfârşit).

În august 2007, cu ocazia taberei anuale, se forţează intrarea în "Frigiderul lui Gigi", o găurice de lângă locul tradiţional al taberei, descoperindu-se o altă cavitate de proporţii. În 2008 ea este joncţionată cu V5.

În 2010 este descoperită sala Colosala, o sala de mari dimensiuni (140x30x15m). În 2013 este explorat un nivel fosil superior, numit Galeria Arhanghelilor datorita frumusetii concretiunilor.

În 2016 şi 2018, in urma a doua bivuacuri de 10 zile, sunt descoperiti 2,3 km de galerii pe un nivel fosil superior aflat deasupra Căii Titanilor, numit Galeria Serafimilor. Tot in 2018 SPJSS Cluj organizeaza un exercitiu salvaspeo in cadrul caruia se evacueaza targa de la cota -125. Odată cu organizarea acestui exercițiu, au fost organizate mai multe ture de dezobstructie, astfel că până la adâncimea de - 125 m au fost lărgite absolut toate pasajele înguste, facilitând accesul pentru viitoarele ture de explorare.

La început de 2019, în sectorul Frigiderul lui Gigi sunt organizate mai multe ture care au ca rezultat descoperirea a 1,5 km de galerii. La finalul anului 2019 doua ture de 5, respectiv 6 zile au ca rezultat depasirea sifonului -650 de pe Râul Iancului. . Descoperirea noului sector a fost posibila datorita apelor deosebit de mici din octombrie 2019. Astfel, in locul unei baltoace, se descopera la baza peretelui o gaurica cu un curent de aer deosebit de puternic. Dupa o sapatura de aprox o ora, se depaseste restrictia si se descopera o zona cu galerii de dimenisiuni medii si mari. Pe acest sector au fost explorate aprox 2km de galerii, explorările oprindu-se din cauza apelor adânci.

Explorarea sistemului este încă în plină desfăşurare, în fiecare tură descoperindu-se sute de metri de noi galerii.

e 

Parcurgerea cavităţii este deosebit de dificilă datorită strâmtorilor şi argilei din avenul de acces, urmate de prăbuşirile gigantice din Sala Paul Matos şi din puţul de acces spre Râul lui Iancu, la care se adaugă, pe galeriile active, câteva lacuri adânci.

Sursa:

• http://www.speozet.ro
• Spelunca - Decembrie 2007
• Speomond 9 - 10, 2004-2005
• Cristian Matei (CSP)